Microplasticele și nanoplasticele din apa potabilă au devenit o temă tot mai prezentă, inclusiv pentru administratorii de clădiri, hoteluri, restaurante, birouri sau unități de învățământ, care răspund de calitatea apei oferite zilnic angajaților, clienților și oaspeților.

Mai jos explicăm ce sunt microplasticele, cum ajung în apă, ce știm (și ce nu știm încă) despre riscurile pentru sănătate și cum pot filtrele cu membrană din fibre tubulare (hollow fiber) să reducă expunerea.

Ce sunt microplasticele și cum ajung în apa de la robinet?

Microplasticele sunt particule de plastic cu dimensiuni între 1 micrometru (µm) și 5 milimetri (mm). Ele provin din degradarea deșeurilor de plastic, din uzura hainelor sintetice și a anvelopelor sau din procese industriale. Ajung în sol, în apele de suprafață și, de acolo, în sursele de apă potabilă.

Cum ajung în corpul uman?

Prin aerul respirat, prin alimente și prin apă. Microplasticele au fost identificate atât în apa de la robinet, cât și în apa îmbuteliată. Cercetările arată că persoanele care consumă preponderent apă din sticle de plastic pot ingera mai multe microplastice decât cele care beau apă de la robinet.

Riscuri pentru sănătate: un pericol invizibil?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră că, pe baza datelor actuale, microplasticele din apa potabilă nu reprezintă un risc acut pentru sănătate. Recunoaște însă că lipsesc date toxicologice solide pe termen lung, mai ales pentru particulele foarte mici.

Microplasticele ca vehicul pentru poluanți

Pe lângă particula în sine, problema este și ce transportă. Datorită suprafeței mari, microplasticele pot reține din mediu substanțe precum hidrocarburi aromatice policiclice (HAP), bifenili policlorurați (PCB), DDT sau substanțe ignifuge, pe care le pot introduce în lanțul trofic.

De ce să acționăm acum, chiar fără un risc dovedit?

Principiul precauției. Legislația europeană recomandă măsuri preventive atunci când un posibil efect negativ nu poate fi exclus, chiar dacă datele sunt încă incomplete. Micro- și nanoplasticele au fost deja detectate în sânge, în placentă și în alte țesuturi umane.

Semnale de îngrijorare. Deși concluziile finale lipsesc, se acumulează indicii privind efecte asupra sistemului imunitar, intestinului și metabolismului celular. OMS recomandă ca expunerea la microplastice prin apa potabilă să fie menținută cât mai redusă.

Cadrul legislativ se schimbă. Directiva (UE) 2020/2184 privind apa potabilă a introdus microplasticele pe lista substanțelor care trebuie monitorizate, iar Comisia Europeană a adoptat deja o metodologie comună de măsurare. Subiectul va deveni tot mai vizibil și în România.

Protecția grupurilor sensibile. În grădinițe, școli, cămine pentru vârstnici sau oriunde apa este consumată zilnic de persoane vulnerabile, riscurile evitabile merită reduse. Sistemele de filtrare descentralizate, la punctul de consum, cu performanță validată (de exemplu ≥ 7 log la membrane de 0,2 µm), rețin microplasticele chiar înainte ca apa să ajungă în pahar.

Încredere și reputație. Clienții și angajații sunt tot mai informați. O soluție de filtrare transparentă și certificată transmite grijă reală pentru sănătatea celor pe care îi servești.

Tratarea clasică nu este suficientă. Stațiile municipale de tratare nu sunt proiectate să rețină eficient microplasticele, iar rețelele interioare vechi pot adăuga propriile probleme. Filtrarea la punctul de consum este o completare logică.

Pot filtrele de apă să elimine microplasticele?

Depinde de tehnologie.

Filtrele mecanice cu membrană, în special cele cu fibre tubulare, rețin foarte eficient particulele peste o anumită dimensiune. Membranele de 0,2 µm formează o barieră fizică pentru toate particulele de această mărime și mai mari.

Filtrele cu cărbune activ sunt concepute în principal pentru reținerea clorului, a compușilor chimici și a mirosurilor. Rețin particulele solide doar parțial, mai ales pe cele foarte mici.

Și nanoplasticele?

Nanoplasticele sunt mult mai mici, sub 1 µm, frecvent între 1 și 100 nm. O parte dintre ele pot trece prin porii filtrelor cu membrană obișnuite, deci reținerea lor directă nu este garantată.

Cercetarea testează în laborator mai multe soluții: aglomerarea particulelor cu ajutorul unor aditivi, adsorbția pe materiale filtrante speciale sau membrane funcționalizate. Osmoza inversă reține și o mare parte din nanoplastice, dar elimină totodată mineralele utile din apă, este mai costisitoare și consumă multă apă.

Filtrele cu membrană din fibre tubulare de 0,2 µm rețin eficient particulele de 0,2 µm și mai mari, adică majoritatea microplasticelor, alături de bacterii și Legionella. Sunt o măsură simplă și verificabilă pentru o apă mai sigură, acolo unde calitatea apei nu este negociabilă.

Administrați o clădire, un hotel, un restaurant sau o unitate cu consum zilnic de apă? Descoperiți filtrele Aqua free cu membrană din fibre tubulare pe wasser.ro sau contactați-ne pentru o recomandare adaptată instalației dumneavoastră.